Bilant

...Se stie ca daca asterni pe hartie lucrurile pozitive, acestea te pot mobiliza, te pot inveseli, pot fi acel impuls constient de care ai nevoie pentru a face celelalte lucruri viitoare...
...Asadar...se incheie un nou an...si ca sa nu am sentimentul ca a trecut degeaba, trag linie si socotesc:
1) ...am pus suflet, initiativa, timp, rabdare, nervi, ambitie, creativitate, spontaneitate in activitatea mea de la gradinita. Am depasit momente super stresante din care nu mai credeam ca ies. Am intampinat cu diplomatie si calm toate problemele aparute, cautand de fiecare data solutia potrivita...Deci, sunt multumita de mine!
2)...am incercat si am reusit sa ies din carapacea mea de om tacut si anost (de fapt, intelept, dar ar fi prea mult sa ma consider un om intelept) si sa discut deschis cu oamenii, sa ma implic in tot felul de chestii care presupun intereactiunea cu ceilalti si mai ales, sa rad si sa fac glume (mai putin reusite, caci stiti ca eu nu prea stiu sa spun bancuri si glume (dar la urma urmei asta e tot farmecul meu!). In plus, si-mi vine sa rad, am reusit "sa ies cu fetele" si asta de mai multe ori...(Ramona stie de ce...)
3) Chiar daca am facut si mici greseli ce mi-au dat bataie de cap, sper din toata inima ca oamenii raniti vor intelege si vor ierta (Ionelia stie de ce...)
4) Ei, da, am scapat de obsesia mea sentimentala...Ramane un subiect tabu al vietii mele despre care nu as mai vrea sa vorbesc niciodata. Ce am invatat de aici? Dragostea poate avea multe ipostaze, chiar daca iubirea este sau nu consumata pana la capat. Chiar daca poate acum ma mint (poate nu sunt in totalitate vindecata), sunt prea batrana sa mai astept cai verzi pe pereti! N-are decat sa creada despre mine ca nu l-am iubit, ca nu l-am meritat si alte prostii de genul... A meritat totul, nu-mi pare rau, pentru ca asa am invatat si eu multe lucruri!...Acum am un umar pe care sa-mi odihnesc noaptea capul, unul care NU FUGE...Iar ceilalti, din nou, ma pot judeca si ma pot ponegri...n-au decat! E alegerea mea...N-au decat sa fuga si ei...
5) Lucrul cel mai important pe care l-am realizat a fost faptul ca am mai castigat o batalie in lupta cu boala, adica a trecut un an si ceva fara nicio "surpriza". Ba din contra, cand am zis ca "e cat pe ce...", nu s-a intamplat nimic...Concluzia? Sunt de o mie de ori mai puternica si ma cunosc de o mie de ori mai bine decat ma cunosteam anul trecut pe vremea asta!!! ASTA DA REALIZARE!

Cat despre ceea ce imi doresc pentru anul 2009...pe scurt...sa termin facultatea (si o voi termina), sa fiu sanatoasa (si voi fi) si sa fiu iubita (sunt si voi fi iubita)...Restul, e secret!....

Printre atatia spini...

Am crezut ca va fi usor...Am crezut ca voi putea sa razbesc...Am crezut ca merge sa traiesti si fara speranta, impunandu-ti doar niste reguli de genul "asa trebuie"...sau..."asa e mai bine"...Am crezut ca voi invata sa traiesc fara sa ma gandesc la tine, fara sa mai sper la tine, fara sa te mai iubesc...E foarte ciudat cum de fiecare data cand mintea mea te neaga cu disperare, inima mea te ia si mi te aduna din fiecare celula a fiintei mele...Retraiesc fiecare moment cu senzatii inzecite...Innebunesc? Construiesc eu ceea ce vreau sa iubesc? Stiu, inca mai sunt capabila sa stiu si sa simt (uneori atat de tare ca ma simt coplesita), ca nu ma insel! Tu erai prietenul meu cel mai bun...nu-mi amintesc sa fi fost altcineva...fugeam de acasa doar ca sa te vad, stiind ca esti bolnav...Te gaseam in pijamale, invelit pana la ochi in plapuma...Te ascundeai...Si acum te ascunzi...Insa nu mai stiu unde sa te caut...Daca ai avea curajul sa iesi din plapuma care te acopera si sa crezi in noi...
Stiu doar ca intotdeauna mi-a fost dor de tine! Nu ma saturam niciodata de universul acela magic ce se nastea din noi doi...Chiar si atunci cand ma alungai, chiar si atunci cand te plictiseai de tacerea mea, eu tot te voiam, mie tot imi era dor de tine!
Visez de multe ori ca e Revelionul! Insa de fiecare data parca petrecerea se desfasoara fara mine, se ciocnesc pahare, lumea e fericita...numai eu nu...Am zis ca asta inseamna un nou inceput dar...de fapt visele astea vor disparea in momentul in care voi ciocni paharul de sampanie langa cel pe care il iubesc. Va veni oare un alt revelion fara tine? Se va naste un alt inceput, din nou, fara tine? Va veni un alt an in care deznadajduita voi construi cu ramasite de speranta puterea de a merge mai departe?
"Printre atatia spini, cum sa-ti spun "te iubesc"???????"
Sa ma ierti daca iti tulbur nepasarea...

Sunt in recreatia mare!

...A trecut mult timp...Ma invarteam printre flori, fluturi si gaze...Acum au ramas si ele dar s-au adaugat 25 de pitici care mai de care mai agitati si mai obraznici, saptezeci de mii de hartoage din care de-abia mi se mai vede nasul, hartoage neaparat de intocmit intr-o institutie numita gradinita, sapte discipline de facultate pe primul semestru, o caruta de carti de citit, corelatii si conspecte-pregatire pentru sustinerea licentei care se pare ca va fi compusa din 2 examene scrise (bagam in noi teorie pana ne iau neuronii foc), alte zeci de mici alte treburi zilnice de facut...rezulta...EU...stresata, obosita, cu niste cearcane cat galeata, cu suflet si minte de robotel, "nu aude nici nu vede...."
....Asa ca anul asta iau pauza- recreatia mare! Pauza de iubire, suferinta, bucurie, incantare, intalniri si declaratii, bla, bla, bla....Sunt robot si unicul meu scop e sa iau licenta!!! Nu ma intrebati la ce-mi va ajuta...Nu ma vad psiholog...as plange langa toti pacientii mei...Poate se merita totusi pentru cei 70 de ron in plus la salariu si...cateva enigme elucidate din universul meu cel atat de incurcat si de neinteles pentru ceilalti...
Ce e cel mai important: am avut curaj sa cred ca pot, acum chiar pot, voi putea pana la capat!

"Nu uita...

Sa nu uiti...niciodata cine esti..."

Replica asta imi rasuna in cap de ceva vreme...Am inteles perfect ce inseamna sa faci compromisuri in viata, mai ales cu propria ta persoana. Am ales caile gresit, i-am pus pe altii mai presus de mine, am gandit cu inima si iubit cu mintea...Nu-mi fac procese de constiinta ca as fi egoista caci ma cunosc indeajuns sa stiu ca nu e asa....DAR...trag linie...si ma intreb: cum se face ca in continuare sunt al dracului de singura printre atatia prieteni, colegi...oameni...De daruit, am daruit tuturor...de fiecare data cand am putut...

Inseamna ca undeva ceva nu a mers bine...

Probabil la capitolul "Am uitat cine sunt"...Am uitat ca pot, am uitat ca am voie sa visez, am uitat ca vreau sa cant, am uitat ca pot depasi piedicile existentei noastre de om, am uitat ca pot termina facultatea pe care visam sa o fac...

Pur si simplu cred ca lucrurile nu au vrut sa iasa asa cum am vrut eu!...Pana acum...

...Sa fi fost....

"...Se putea foarte bine/ Sa ma nasc printre flori...Dar sunt om si pot fi/ Tot ce cu mintea pot gandi..."

Printre flori, fluturi, gaze si pitici

Ei da, a inceput un an nou scolar, cel putin pentru cadrele didactice! Desi ma trezesc mai de dimineata caci la 8 trebuie sa fim la locul de munca, dupa 4 zile de adevarata munca, gandesc acum ca nu ma simt deloc obosita...sau cel putin psihic...(incerc sa dorm obligat fortat si dupa-amiaza, ca atunci ar fi fost mai rau)...
Asadar, de 4 zile vopsesc impreuna cu colegele mele de la gradinita un hol intreg plin cu tot felul de imagini: flori, fluturi, albine, gargarite, animalute haioase...Partea frumoasa e ca o facem cu pensulele de pictat, acelea subtiri...Si ne chinuim...nu va spun! Dupa care contur cu negru, asta asa ca sa iasa in evidenta imaginile...O adevarata incantare! Pe bune! Acum realizez cat de mult mi-au placut zilele astea...Munca va fi intotdeauna, mai grea sau mai usoara...Important e sa ai motivatia necesara si sa-ti faca placere...Iar eu nu-mi imaginez decat licarul stralucitor al ochilor copiilor cand vor veni si vor vedea...si se vor minuna...Sunt mandra, deci, ca sunt educatoare si sunt mandra de ceea ce fac!!! Pot spune ca nu m-am plictisit niciodata pana acum...
Si-i astept pe pitici cu mare nerabdare...Asa ca, sper sa dureze cat mai mult starea asta de incantare cat mai mult timp...
Imi place sa fiu printre flori, fluturi gaze si pitici!

Voi astepta...

Uneori am senzatia ca viata mea nu are sens. Ca merg pe un drum gresit, dat fiind faptul ca nimic din ce imi propun sa fac nu realizez. Nu simt nicio lumina de nicaieri, nici un sentiment deplin ca existenta mea e cea pe care mi-am dorit-o, nimeni din cei din jurul meu nu-mi atinge sufletul asa cum imi doresc. Doar desertaciune si viata irosita aiurea! As fi vrut sa cant! N-o fac...As fi vrut sa termin deja facultatea asta pe care ma chinui sa o termin in speranta ca ma voi intelege mai bine si ma voi ajuta! Pana acum nu am facut-o! As fi vrut sa fug de toata lumea sa ma ascund si sa fiu eu cu mine insami, fara sa mai port poveri batranesti si griji de mama! N-am facut-o! Si nu in ultimul rand as fi vrut, o, cat as fi vrut sa fiu cu barbatul pe care il iubesc! Nu sunt! Fatalitate? Lipsa de noroc? Sau doar asa imi e "scris"?...
Am sa le fac, cat mai repede posibil...una cate una...
Caci totusi in acest vartej ramane ceva...ciudat...ceva care imi lumineaza diminetile, imi da putere sa merg mai departe chiar si in cele mai pesimiste momente...
"Cu o mana de cenusa si cu alta de iubire" astept si sper!...Pana la moarte, indiferent ce s-ar intampla sau as face...
Si sa nu indrazneasca cineva sa-mi mai spuna ca-mi irosesc viata, ca nu are rost, ca imi fac cunostinta cu unii si cu altii cu gand de maritis, etc...Are cineva idee cat de mult dor chestiile astea atunci cand esti bolnav de dorul cuiva ce nu ti-a iesit din inima de aproape 30 de ani???Iti vine sa dai cu toata lumea de pereti, sa scrasnesti in dinti toata indarjirea lor de a te "capatui"...Simti cum inima ti se face ferfelita iar si iar si iar...Vrei sa strigi lumii intregi ca tu ai ales deja si sa te scuteasca, sau de ce nu? sa scrii pe o "foaie" de 1.000.000.000 kilometri patrati ca il iubesti pe acel om...
Multe sunt pe lume ambitiile, nebuniile ideile traznite...etc ale unui om...Ideea mea e ca daca nu voi mai avea speranta si nici puterea de a astepta, as vrea sa mor de dor, iubind...
Si, trebuie sa spun asta, daca ma considerati nebuna, inseamna ca nu ma cunoasteti indeajuns, nici nu meritati sa ma cunoasteti!...Eu am sa va rad in nas chiar si din mormant si am sa va spun ca am trait o IUBIRE ADEVARATA, cu tot ce inseamna ea!