Voi astepta...

Uneori am senzatia ca viata mea nu are sens. Ca merg pe un drum gresit, dat fiind faptul ca nimic din ce imi propun sa fac nu realizez. Nu simt nicio lumina de nicaieri, nici un sentiment deplin ca existenta mea e cea pe care mi-am dorit-o, nimeni din cei din jurul meu nu-mi atinge sufletul asa cum imi doresc. Doar desertaciune si viata irosita aiurea! As fi vrut sa cant! N-o fac...As fi vrut sa termin deja facultatea asta pe care ma chinui sa o termin in speranta ca ma voi intelege mai bine si ma voi ajuta! Pana acum nu am facut-o! As fi vrut sa fug de toata lumea sa ma ascund si sa fiu eu cu mine insami, fara sa mai port poveri batranesti si griji de mama! N-am facut-o! Si nu in ultimul rand as fi vrut, o, cat as fi vrut sa fiu cu barbatul pe care il iubesc! Nu sunt! Fatalitate? Lipsa de noroc? Sau doar asa imi e "scris"?...
Am sa le fac, cat mai repede posibil...una cate una...
Caci totusi in acest vartej ramane ceva...ciudat...ceva care imi lumineaza diminetile, imi da putere sa merg mai departe chiar si in cele mai pesimiste momente...
"Cu o mana de cenusa si cu alta de iubire" astept si sper!...Pana la moarte, indiferent ce s-ar intampla sau as face...
Si sa nu indrazneasca cineva sa-mi mai spuna ca-mi irosesc viata, ca nu are rost, ca imi fac cunostinta cu unii si cu altii cu gand de maritis, etc...Are cineva idee cat de mult dor chestiile astea atunci cand esti bolnav de dorul cuiva ce nu ti-a iesit din inima de aproape 30 de ani???Iti vine sa dai cu toata lumea de pereti, sa scrasnesti in dinti toata indarjirea lor de a te "capatui"...Simti cum inima ti se face ferfelita iar si iar si iar...Vrei sa strigi lumii intregi ca tu ai ales deja si sa te scuteasca, sau de ce nu? sa scrii pe o "foaie" de 1.000.000.000 kilometri patrati ca il iubesti pe acel om...
Multe sunt pe lume ambitiile, nebuniile ideile traznite...etc ale unui om...Ideea mea e ca daca nu voi mai avea speranta si nici puterea de a astepta, as vrea sa mor de dor, iubind...
Si, trebuie sa spun asta, daca ma considerati nebuna, inseamna ca nu ma cunoasteti indeajuns, nici nu meritati sa ma cunoasteti!...Eu am sa va rad in nas chiar si din mormant si am sa va spun ca am trait o IUBIRE ADEVARATA, cu tot ce inseamna ea!