...Adevarul e ca am obosit...Am toate sentimentele, cred, anesteziate, paralizate, mute, ingropate in mine fara posibilitatea de a urla sau jeli. Am obosit sa mai muncesc, am obosit sa mai sper, am obosit sa mai zambesc. Acum doar astept. Astept sa ma minunez, astept sa fiu uimita si emotionata, astept sa vibrez ca odinioara la lucruri deosebite. Pana atunci....cum se zice?....A, da, "vegetez"! Pana si vara asta cu caldura ei a obosit sa-si duca lunile in spinare si s-a oprit.
Se putea foarte bine, sa ma nasc printre nori...vorba cantecului....
Dar....si culmea...nu mi-e nimic...doar...cresc...ca un copac ce-si urmeaza plictisitorul si tainicul destin pana cand se va usca si va sfarsi lemn de foc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu