In tara lui "Of, Doamne!"

Am tinut mortis sa repostez 2 articole de pe blogg-ul vechi, ele fiind o parte din mine.

Pasul de azi prin universul meu a insemnat un gand mai vechi ce mi-a revenit obsesiv in minte in fiecare minut. O vorba spune ca "Cine nu are un batran, sa-si cumpere!" Eu nu l-am cumparat, mai bine spus nu am cumparat-o, ca e o batrana. Dar "am imprumutat-o". Acum ma gandesc cum sa fac sa o returnez cat mai repede fara a jigni pe cineva. Gest nobil? Habar n-am. Uneori ma gandesc ca sunt prea fraiera. Dar nu, eu sunt sadica si traiesc in tara lui "Of, Doamne!" E o excamatie pe care o aud in medie de 40 de ori pe zi (pe numaratelea). Si sa nu credeti ca asta e tot...Nu, mai sunt si cele de genul: "Fa aia!", "Du aia!", "Adu-mi aia!", "N-ai facut bine!", "Eu asa faceam!"....etc.
De ce va povestesc eu toate bazaconiile astea? Ca sa va fac sa urmati sfatul meu:"Daca nu aveti un(o) batran(a), nu va cumparati!!! Nici macar nu-l imprumutati!!!
Mi-as fi dorit ca bunica mea sa fie cea de care sa am grija! Pentru ca ea avea povesti in par si dragoste in ochi atunci cand ne privea. Pentru ca intotdeauna scotea placintele din cuptor si ne lasa sa le mancam asa fierbinti, caci spunea ea, ne hraneam cu sufletele lor si ne faceau mai puternici. Pentru ca o stiam suferind de multa vreme de o tuse seaca dar niciodata nu am indraznit sa-i mangai obrajii si sa-i spun ca o iubesc. Pentru ca drumul pana la ea era o adevarata aventura, la capatul caruia ne astepta devotatul Cuta, cainele, care se lasa santajat cu cate un biscuite de casa ca sa ne lase sa trecem. Pentru ca niciodata nu radea de mine cand ma dadeam in leagan si cantam toata ziua ci venea, ma asculta, ma aplauda si, cand credea ca eu nu vad, o surprindeam zambind.Pentru ca si acum imi este dor de ea. Pentru ca singura bucurie cu adevarat pe care i-am facut-o vreodata a fost sa-i fac ordine intr-o camera (era atat de bucuroasa!!!)...Si as fi vrut sa stiu sa o bucur cu mult mai multe, cat mai mult timp posibil.
...Dar iar am targuit gresit...