A fost odata "Folk you" 2008

...Am lasat la urma ce era mai frumos...ca de-asta ma vaiet...eu care nu trebuie sa pierd noptile...orice placere se plateste...si aceasta dumnezeieasca placere a fost sa reusesc sa ajung la Vama Veche, in ultima seara, sambata, la festivalul "Folk you"...Imi venea sa sar in sus de bucurie cand am gasit scena (imaginati-va ca nu am fost niciodata in vama...) auzind in boxele imense muzica folk, chiar daca in stanga scenei se auzeau, destul de tare muzici disco suparatoare...In primul rand am realizat ce inseamna sa stai de la ora 6 seara pana la 3 dimineata cu fundul pe nisip, fara sa ai posibilitatea sa-ti intanzi picioarele prea mult...(decat atunci cand te ridici sa mergi la buda, lucru ce mi s-a intamplat o singura data)...Apoi (si acum cuvintele cred ca-mi vor fi de putin ajutor) ,atmosfera, oamenii, muzica folk, muzica folk, muzica folk cantata live...iar eu privind si ascultand, ca de obicei, prostita si cu gura cascata de atata simplitate, calitate, suflet, poezie, cantec...Am fost surprinsa de calitatile de adevarat "amant" al chitarii ale lui Silvan Stancel, ce acum mangaia chitara ca si cum mangaia un san de femeie, acum ciupea corzile intr-un ritm frenetic...E si frumos al naibii Silvan asta...dar oricine tre sa se vanda in vreun fel pentru a place...Am cunoscut-o pe Teodora Iacob si i-am fredonat in surdina (inca nu capatasem curaj si in plus, inca nu se innoptase) melodia "Plictis"...I-am urmarit pe Alina Zaharia si inca vreo doi care nu mi-au lasat cine stie ce impresia...A, ba da: unul din ei, care erai o tipa a cantat acompaniata de Emeric Imre - cred ca de-asta i-am uitat numele, a fost eclipsata in mintea mea de omul asta. Si, sincer, m-am chinuit sa vad pe ce parte are Imi dintele lipsa (Monica stie de ce) dar iar nu am reusit...
Greii serii mi-ai dat batai puternice de inima: Orizont 77 si Magda Puscas, Marcela Saftiuc, Mircea Vintila, Tatiana Stepa, Dinu Olarasu, Pavel Stratan, Mircea Baniciu, Poesis...Si am cantat atat cat am stiut, nu atat cat as fi vrut (eram doar eu si Alex, frate-miu), am zambit frumos si trist, frumos si vesel...m-am bucurat si mi-am lasat sufletul sa fie adapat de urechile-mi ce percepeau acordurile chitarilor...as fi vrut, sa gust macar o picatura de bere sa prind chef de cantat ca-n vremurile de glorie...vremurile numite "Gasca de la scoala"...Si apropo de gasca...pe drumul de intoarcere era o gasca asa, cam cat a noastra si canta de mama focului, in cerc acompaniati de o chitara,...nu conta ca era fals sau nu (o fata falsa taaaaare de tot, dar ce mai conta!), ei erau atat de "adevarati" si fericiti...Mi-am dorit sa fiu alaturi de ei...cred ca daca nu era destul de tarziu si le-as fi cerut permisiunea sa stau si sa cant 5 minute cu ei, m-ar fi primit bucurosi... caci oamenii din vama sunt altfel...sau cel putin asa mi s-a parut mie...
La anul imi cumpar cort si merg si stau cele trei zile si nopti acolo...
...In rest...parca mi-am simtit sufletul mai aproape de mine, aproape de tot...si restul cuvintelor sunt de prisos....