Incerc sa-mi bat joc in momentul asta de o stare de rau pe care nu vreau sa o descriu...Asa ca, oricat de ametita ma simt, voi incerca sa redau in cuvinte o alta pagina a destinului meu, un alt pas mic in universul asta mare...
Ma cam pun pe ganduri oamenii care apar in viata mea ca niste lumini. Unul din acesti oameni e o doamna...Atat spun despre identitatea ei...Restul e numai intelepciune, doua facultati, geodezie si drept, farmec si mister cules din toate colturile lumii, o slabiciune aparte pentru caini si pisici (de altfel ne-am cunoscut la pet-shop), tone intregi de carti citite si o filozofie de viata aplicata si aplicabila pe toate planurile...In rest...numai zambet...si cateodata 2 lacrimi...
M-am simtit mica si rusinata dar o ascultam, la propriu, cu gura cascata, cum imi vorbea despre ultima calatorie facuta - traseul pe care l-a parcurs Iisus in tara sfanta...Fotografii, pliante cu informatii, o infiorare tainica ce se amplifica pe masura inaintarii in povestire, multe simboluri si "semne" inca nedescifrate, coincidente si o fireasca asezare a lucrurilor de parca Dumnezeu ar fi vegheat atunci numai asupra ei si acum asupra amandurora...
Daca ar fi sa-mi doresc sa seman cu cineva, fara niciun dubiu, as alege-o pe doamna Codruta...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu