Acasa...

...Nu am mai scris de mult timp. Si asta pentru ca a fost o perioada mai incarcata cu tot felul de treburi cotidiene ce nu suportau amanare. Printre ele insa, s-a strecurat un eveniment deosebit: mama a implinit o varsta frumoasa, (LA MULTI ANI, MAMA DRAGA!) motiv pentru care duminica dupa-amiaza ne-am prezentat la casa parinteasca din satul natal. Ne-am gatit, am impachetat cadourile, am umplut porbagajul masinii cu de toate pentru toti (inclusiv mancare pentru caini si pisici) si am pornit. Parca aveam furnici in talpi, pe care nu stiam cum sa le imblanzesc timp de doua ore cat a durat drumul. Am admirat holdele de grau, culturile de floarea soarelui si copacii inverziti de pe marginea drumului, cu gandul la tot ce inseamna "acasa". Nu am uitat cuibul de berze pe care il urmaresc de asta-primavara, cuib in care acum se gaseau 5 vietati "aducatoare de copii". Intrarea in sat...hmmm, fluturi in stomac...
Mama ne astepta...cred ca atunci cand voi avea si eu copii imi voi da seama ce inseamna sa astepti sa-ti vina copiii acasa...Restul, cel cu masa intinsa, musafiri, gratar, alergatura, cunoasteti...Insa dupa tot "zbuciumul" acesta a urmat si o foarte mica parte frumoasa, care a facut cat toate celelalte la un loc: o tigara fumata la lumina stelelor, in aer curat si nepoluat, mirosind a "regina noptii", intr-o liniste in care se mai auzeau doar greierii...Doamne, ce-mi plac noptile de vara acasa! Pentru ca de acolo mi-am incarcat eu toata tolba cu amintiri frumoase pe care o port si acum in suflet, cu toata mandria! Si ce as mai da sa se intoarca anii inapoi si sa ma mai pot bucura in voie de toata maretia asta a naturii!...As fi vrut sa dorm in iarba, laolalta cu greierii si furnicile, sa ascult tacerea pamantului, sa respir pana la sufocare miresmele noptii si sa visez optimist la soarta vietii mele...