Despre mama

A plecat mama inapoi acasa! Reusisem sa o convingem sa vina la noi pentru cateva zile. Si dupa ce ne-a "bantuit" cu glumele, imbratiserile si "pupurile" ei, a plecat inapoi...A ramas totul pustiu, la fel de plictisitor ca inainte. Cu ea totul imi parea mai usor. Si asta nu doar pentru faptul ca ma ajuta la treaba, ci si pentru ca ma linistea simpla ei prezenta. Cand sunt langa ea nu ma mai gandesc la felurile de mancare pe care trebuie sa le gatesc maine, daca am frigiderul plin, daca am cu ce sa ma imbrac, daca e sau nu curatenie in casa, nu ma mai intristez ca am 30 de ani, si mai ales, nu simt si nu mai aud strigatele si observatiile mamaicii care ma "dispera". Cu ea alaturi nu bag in seama astfel de lucruri, probabil ca le fac mecanic...Sau poate simt nevoia sa am pe cineva drag alaturi, care sa ma accepte si sa ma iubeasca asa cum sunt, cu toanele si strambaturile mele, cu glumele mele prostesti si mai putin inteligente...Am ramas ciudat de singura...eu cu cartile si visele mele.