O zi din viata mea...

E drept ca ma trezesc destul de tarziu, la 7.30, in fiecare dimineata. Am tabieturile mele, printre care nelipsita cafea (fara cofeina amestecata cu coffeta) si nelipsita tigara. Privesc cerul, adulmec zarile trezite, pline de zgomote si aerul curat de dimineata. "Pun tara la cale", trecand in revista tot ce mi-am propus de facut, privind cum 2 matzi-copii se zbenguiesc pe tulpina zarzarului din fata casei, sub ochii protectori ai matzei-mame...Ma ridic, caci intotdeauna imi fumez tigara "pe vine"...Apare prima ameteala din multele de pe parcursul zilei...tine cateva secunde, celelalte sunt mai smechere, tin si cate o jumatate de ora......Imi revin si intru in casa. Peste putin timp sunt gata, in cateva secunde sunt deja pe strada. Pornesc si gandesc ca incepe o noua zi...Din spatele meu se aud fluieraturi, din partea muncitorilor ce lucreaza la a nu stiu cata vila de pe strada noastra...Ii injur in gand si merg mai departe...Daca nu as fi fost singura...Ajung la locul de munca...Ma asteapta 2 mosuleti si o babuta la usa si-mi zambesc de parca l-au vazut pe Dumnezeu: "Bine ca ai venit, maica, pisica mea nu mai avea de mancare!"...Gandesc: "Chiar sunt un Dumnezeu, al cainilor si al pisicilor! Pot sa le dau de mancare ce vreau, sa le recomand chiar si un rahat, ca ei ar fi in stare sa-l cumpere"...Cica am putere mare de convingere...Hmmm! Ma simt in largul meu la locul asta de munca...Nu mai sunt "muta", "ciudata","rusinoasa"...Aici simt oamenii ca au suflet cald si deschis si stau sa palavragesc cu ei lucruri banale, simple...Nu mi-e frica deloc ca ceea ce spun va fi rastalmacit, sucit si rasucit pe toate partile, ca in alta parte...Aici primesc caldura si dau caldura (pe langa mancare pentru caini si pisici). Si oamenii ma privesc in ochi. Si ochii lor sunt plini de griji din care insa isi plamadesc speranta si zambete...Si-mi dau si mie din zambetele lor....Copii, tineri, indragostiti, frati, bunici, mamaici si tataici, mame si tati...Toti imi trec pragul...Si toti ma saluta cu un politicos "saru` mana" sau "buna ziua"...Eu imi ridic ochii din cartea pe care o citesc...Ii privesc...Ii intreb...Ma intreb ce taina a vietii ascunde fiecare? Ce poveste se afla dincolo de acei ochi si acea voce pe care o aud salutandu-ma cu respect?...Trec orele...numar bani...predau tura...din nou pe drum...a, da, aveam de facut niste cumparaturi...Iar aud fluieraturi...Daca nu as fi fost singura...Cat de mult il iubesc...Ma admir egoista ca duc asemenea povara pe umeri...Dar lacrimez...E grea povara....Ce bine ca am ochelari de soare!...Ajung acasa, fac un dus...Recapitulez ce am de facut....Ca de obicei, nimic interesant! Da, dar cate ganduri interesante imi trec cat fac acele lucruri neinteresante!...Si iar carti...Se face seara...Imi place seara, cand se linistesc toate...Incepe sa se imparta pijamalele peste lume...Gandesc ca as vrea pijamale din stele si perna sa-mi fie bratul lui...Dar visez prea mult...Pe bratul lui se odihneste probabil altcineva...Merg sa fumez...o ultima tigara, pe ziua de azi...Simt cum am toate poeziile de dragoste din lume in mine...As vrea sa scriu si eu una in care sa-mi vars toata vapaia, tot dorul si toata tristetea singuratatii...Ma rezum insa la a zambi lacrimand...Maine va fi o noua zi...Poate la fel ca cea de azi sau...poate nu...