Ei da, am reusit sa evadez pentru 2 zile din Constanta asta cu care mi-am obisnuit zilele de 7 ani incoace...Ideea a venit, propunerea a fost scurta, am aranjat treburile si sambata ma aflam in microbuzul care avea sa ma duca la Tulcea prietenei mele, orasul cu pomi si oameni linistiti...Am redevenit pentru 2 zile nebunele care aveau "idei traznite", ce nu se dadeau inapoi de la nimic in a le implini. Asa am ajuns noi pe negandite la...Mahmudia, orasel pe care nu-l vazusem niciodata (de altfel nu cunosc nici macar 80% din judet dar mi-am promis si eu si prietena mea sa mai reducem din procent)...Am admirat maretia dealurilor impadurite ce mie imi amintesc de golul in stomac pe care l-am avut cand am zarit pentru prima data muntii; am ascultat linistea Dunarii in drumul ei spre mare, tanjind in a afla misterul Deltei Dunarii ce se mijea in fata ochilor mei; am urmarit pestii de la Mahmudia, mai mari si mai mici cum isi scoteau capete din apa in jocul lor (cred ca voiau sa admire superbul apus de soare); am salivat din belsug cand am zarit tarlalele de porumb cu stiuletii numai buni de fiert si gandind la placerea deosebita pe care o am cand savurez "acest produs alimentar" atat de romanesc... Si ca veni vorba de romanesc...Am iubit soseaua romaneasca destul de "ranita" ce ne-a dus pana capatul calatoriei noastre si inapoi...Apoi, trebuie sa spun, ca sunt mandra de prietena mea, care e intr-adevar, un "sofer veritabil"....si stim noi de ce...
Duminica alte drumuri, alte ganduri, o mica intalnire cu Doamne-Doamne la o manastire pe care o iubesc mai ales pentru locul unde e amplasata si pentru peisajele de langa ea...
Concluzii....hmmm...m-a surprins si pe mine cat de relaxata m-am simtit dupa evadarea asta (promit ca o voi repeta de cate ori voi putea....). In al doilea rand uitasem cum miroase vara seara si noaptea, intr-un oras cum e Tulcea. In al treilea rand...ce multe lucruri pot face daca vreau!...m-am simtit libera....stiti voi, sentimentul acela care iti da fluturasi in stomac si aripi de zbor...
Data viitoare merg la Atmagea...Nu stiti ce e asta si unde e??? Cumparati-va o harta a Tulcei, cautati localitatea si...mergeti....e un satuc sarac cu o padure langa (e satul unde s-a nascut mama!)...oricum tot judetul Tulcea ca si intreaga noastra tara sunt frumoase de-ti taie rasuflarea. Si asta pentru cei care stiu sa aprecieze lucrurile simple dar cu adevarat valoroase...Chiar sunt mandra ca sunt romanca din punctul asta de vedere...
luni, 28 iulie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
la capat de drum va fi aici mereu o usa deschisa pentru tine si eu iti multumesc ca ai venit...stii tu de ce.Si ori de cate ori vei vrea vom evada oriunde vei vrea:la Atmagea, ori la Zebil, ori la Capul Dolosman...sau mai bine la toate trei!!
Trimiteți un comentariu