luni, 28 iulie 2008

Evadare

Ei da, am reusit sa evadez pentru 2 zile din Constanta asta cu care mi-am obisnuit zilele de 7 ani incoace...Ideea a venit, propunerea a fost scurta, am aranjat treburile si sambata ma aflam in microbuzul care avea sa ma duca la Tulcea prietenei mele, orasul cu pomi si oameni linistiti...Am redevenit pentru 2 zile nebunele care aveau "idei traznite", ce nu se dadeau inapoi de la nimic in a le implini. Asa am ajuns noi pe negandite la...Mahmudia, orasel pe care nu-l vazusem niciodata (de altfel nu cunosc nici macar 80% din judet dar mi-am promis si eu si prietena mea sa mai reducem din procent)...Am admirat maretia dealurilor impadurite ce mie imi amintesc de golul in stomac pe care l-am avut cand am zarit pentru prima data muntii; am ascultat linistea Dunarii in drumul ei spre mare, tanjind in a afla misterul Deltei Dunarii ce se mijea in fata ochilor mei; am urmarit pestii de la Mahmudia, mai mari si mai mici cum isi scoteau capete din apa in jocul lor (cred ca voiau sa admire superbul apus de soare); am salivat din belsug cand am zarit tarlalele de porumb cu stiuletii numai buni de fiert si gandind la placerea deosebita pe care o am cand savurez "acest produs alimentar" atat de romanesc... Si ca veni vorba de romanesc...Am iubit soseaua romaneasca destul de "ranita" ce ne-a dus pana capatul calatoriei noastre si inapoi...Apoi, trebuie sa spun, ca sunt mandra de prietena mea, care e intr-adevar, un "sofer veritabil"....si stim noi de ce...
Duminica alte drumuri, alte ganduri, o mica intalnire cu Doamne-Doamne la o manastire pe care o iubesc mai ales pentru locul unde e amplasata si pentru peisajele de langa ea...
Concluzii....hmmm...m-a surprins si pe mine cat de relaxata m-am simtit dupa evadarea asta (promit ca o voi repeta de cate ori voi putea....). In al doilea rand uitasem cum miroase vara seara si noaptea, intr-un oras cum e Tulcea. In al treilea rand...ce multe lucruri pot face daca vreau!...m-am simtit libera....stiti voi, sentimentul acela care iti da fluturasi in stomac si aripi de zbor...
Data viitoare merg la Atmagea...Nu stiti ce e asta si unde e??? Cumparati-va o harta a Tulcei, cautati localitatea si...mergeti....e un satuc sarac cu o padure langa (e satul unde s-a nascut mama!)...oricum tot judetul Tulcea ca si intreaga noastra tara sunt frumoase de-ti taie rasuflarea. Si asta pentru cei care stiu sa aprecieze lucrurile simple dar cu adevarat valoroase...Chiar sunt mandra ca sunt romanca din punctul asta de vedere...

Un comentariu:

lauurik spunea...

la capat de drum va fi aici mereu o usa deschisa pentru tine si eu iti multumesc ca ai venit...stii tu de ce.Si ori de cate ori vei vrea vom evada oriunde vei vrea:la Atmagea, ori la Zebil, ori la Capul Dolosman...sau mai bine la toate trei!!